Road-movie kafkaian interzis: Secția împlinește 30 de ani
Acest road movie cu tendințe spre absurd prezintă modul în care regimurile opresive încearcă să distrugă și să elimine persoanele care gândesc independent. Gothár Péter ne prezintă un coșmar kafkaian, dar totuși o lume familiară în fiecare detaliu. Zonele industriale în ruină, interioarele îmbâcsite și imaginile din ce în ce mai dezolante ale naturii oferă fundalul vizual perfect pentru povestirea scurtă pe care se bazează filmul, scrisă de Bodor Ádám, autor maghiar originar din Transilvania.
La fiecare stație, lui Weisz Gizella îi este luat ceva sub un pretext fără sens, și primește în schimb ceva ce nu-i place sau de care n-are nevoie. Femeia nu se arată afectată fiindcă nu are altă opțiune. Zâmbetul ei, care uneori pare trist, alteori nebunesc sau înțelept, este strategia ei de supraviețuire. Prin intermediul personajului, filmul, detașat de orice loc sau moment specific, devine o alegorie a opresiunii din Europa de Est.
Filmările au fost oprite în ultimul moment: la începutul anilor 1980 nici măcar un film maghiar stilizat nu avea voie să critice regimul românesc. Ulterior, regizorul a încercat să realizeze proiectul cinematografic an după an, până când, în cele din urmă, după revoluția din 1989, a reușit să-l realizeze cu un buget redus. Filmările au avut loc la Cluj-Napoca și la Bălan, cu Vivi Drăgan Vasile, un bun cunoscător al zonei în calitate de director de imagine, și cu mai mulți actori români pe ecran. Secția a participat la festivalurile de la Cannes și Karlovy Vary – câștigând laudele Juriului Ecumenic la festivalul ceh – și a obținut marele premiu și premiul criticilor străini la Festivalul de Film Maghiar din 1995. Datorită mesajului său universal, filmul nu și-a pierdut nimic din forță în ultimele trei decenii.